Inceput de campionat nu foarte promiţător! Campiona nu juca mai deloc. Jucătorii erau de parcă atunci se întâlniseră prima oară pe un teren de fotbal. Poate şi la antrenamente jucau mai bine!
Dezamăgiri, critici, nervi, demisia lui Andone, plecarea lui Semedo la Steaua (chiar la Steaua? o Doamne!) erau lucruri ce se petreceau şi nu duceau spre bine!
După felul cum juca nimeni nu mai credea în echipă. Toţi spuneau că se vor face de râs în Champions League! Chiar dacă s-a schimbat antrenorul toţi afirmau că va dura până să se vadă ceva...dacă se va vedea!
Marţi a fost prima întâlnire internaţională cu AS Roma! Frică, emoţii (mari emoţii) şi speranţa unui egal! Era ceea ce îmi doream cel mai mult. În acest fel se închidea un pic gura cârcotaşilor. Am încercat să nu mă gândesc deloc la meci. Am ieşit cu colegii de partid la un suc şi am încercat să ignor faptul că în acelaşi moment joacă echipa favorită! Am dat dovadă de laşitate, dar mă săturasem ca toată lumea să se ia de CFR şi, sincer vă spun, eram sigură de un nou eşec!
Însă când am ieşit pe stradă şi am văzut că toată lumea era fericită, maşinile claxonau şi era o întreagă nebunie am realizat că am făcut cea mai mare greşeală: începusem să nu mai cred în CFR, iar CFR-ul mi-a oferit o lecţie (şi acest lucru nu e valabil doar pentru mine)!
Bravo lor, bravo lui Culio! Au demonstrat că merită să fie campioni şi nu numai acasă!
Au făcut istorie şi acum toată lumea îi ridică în slăvi! Aşa şi merită de fapt!
Au demonstrat că se pot mobiliza şi că pot face imposibilul!
Bravo vouă CFR 1907 CLUJ şi să o continuaţi tot aşa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu